Craciun

Era Ajunul Craciunului,o familie frumoasa locuiau intro casa nemaipomenit de frumoasa in care erau mii si mii de luminite.Doi frati sarmani care inca nu stiau ce e sa ai un Craciun fericit au trecut pe acolo.Erau uimiti de splendoarea lumintelor shi a betelei viu colorata.Deodata incepe sa ninga dar ei erau neclintiti din poarta casei.Familia instarita aveau o fetita,frumoasa cu bucle auri si niste ochi albastri,atunci cand o priveai te pierdeai in cerul plin cu nori.Zarindu-i pe acesti copii uimiti de luminile ei.A rugat-o p mama ei daca i-ar putea primi sa le dea niste biscuiti calzi shi un pahar cu lape.Mama i-a dat voie,iar ea nu a ezitat shi i-a chemat.In privirea copiilor scanteia un foc din adancul sufletului.Bine intrati  nu-si mai dezlipeau privirile de la lucrurile fine ale fetitei.

Este 24 decembrie.Afara ninge linistit cu fulgi mari.Copiii il asteapta nerabdatori pe bunul Mos Craciun.Ca sa mai treaca timpul,copiii au iesit afara sa se joace.
    Cand copiii au venit in casa,l-au vazut pe Mos Craciun cum aseza darurile sub brad.Copiii cand l-au vazut au strigat:
    -Bine ai venit,Mos Craciun!
    -Bine v-am gasit dragii mosului!raspunse mosul.Copii,i-ati ascultat pe parinti si pe bunici?
    -Da,Mos Craciun!
 

Afara s-a pornit o ninsoare ce acopera intregul sat.Stelute albe si reci fac o broderie minunata copacilor ce si-au pierdut haina verde.Prin valul de ninsoare merge un batran cu o barba alba si deasa,ce poarta o haina carpita si niste pantaloni rupti.Langa el mergeau doi copii la fel de necajiti ca batranul cu barba deasa. Batranul nu ii cunostea dar a intrat in vorba cu ei.A aflat ca cei doi copii necajiti faceau parte dintr-o familie de oameni saraci si parintii lor se certau mai tot timpul.Tatal lor a fost dus de multe ori la politie pentru ca o batuse pe mama lor.Batranului i se prelinse o lacrima calda pe obrajii lui batrani.Ii era mila de copii ce se chinuiau in fiecare zi sa mai traieasca. 

    …A fost odata, intr-o imparatie din inaltul cerului, si ploaie si vant si frig… Si, intr-o zi insorita dar geroasa, toate acestea s-au unit si au dat nastere unui fulg de nea. Stralucea ca o stea, era rece ca frigul naprasnic, se topea si se transforma in ploaie si, numai soarele stia sa-l faca sa zambeasca.

    Dupa ce a crescut putin i s-a dat binecuvantarea si a pornit la drum in josul pamantului pentru a gasi un alt fulg cu care se putea juca in liniste… I s-a spus sa nu se increada in nimeni, sa se fereasca de caldura, sa se ascunda de soare dupa-amiezile sa nu piara, sa se joace doar cu semenii lui si, atunci cand va atinge pamantul, sa se aseze peste fulgul pe care il va iubi o viata. Fulgul cu care avea sa se topeasca pentru a se intoarce sus, la cei ce i-au dat viata. Fulgul a promis ca va asculta povata parintilo si a plecat…

Era o noapte intunecata de iarna.
Maria statea cu familia ei in fata focului. Se apropia craciunul. Un brad se inalta falnic in fata ei, impodobit cu globuri colotate, beteala, luminite si lumanari, iar in varf avea o stea mare, stralucitoare.
Fetita privea bradul si parca vedea sub el o multime de cadouri. Isi lua o foaie si incepu sa scrie: "Draga mosule, daca in acest an am fost cuminte imi doresc sa imi aduci de craciun multe dulciuri, o papusa, si multa, multa zapada. Te astept cu drag, Maria.". Lua scrisoarea si se duse in camera ei, lasand-o pe pervaz, apoi adormi. 

 A fost odata, demult intr-un tinut indepartat un orasel mic,mic,mic. In acest orasel traia Mos Craciun, doamna Craciun si ajutoarele sale, spiridusii si o gramada de animalute minunate.Mos Craciun primea o multime de scrisori de la copii cuminti, sau mai putini cuminti, in care cereau jucarii. Mosul le citea pe toate si mai apoi ii ajuta pe spirirdusi la confectionarea de jucarioare. Cum va spuneam Mosul primea mereu scrisori in care i se cereau mingi, masinute, papusi, accesorii diferite pentru joaca copiilor.